Pierduta

Sunt pierduta...si al naibii de pierduta! Nu mai inteleg nimic, nu mai stiu ce sens au toate, nu mai stiu ce sa fac, ce sa cred si toate astea, din cauza unor vorbe care nu este prima data cand le aud, si nici prima data cand dupa aceste vorbe persoana respectiva se retrage. E al naibii de dificil... spune-mi, ce sa inteleg cand azi imi spui ca sunt speciala, ca sunt singura pe care ai dori s-o cunosti pe deplin, iar maine, imi spui ca te retragi. Eu ce ar trebui sa fac? Spui ca nu-mi pasa... Ok, nu-mi pasa dar atunci de ce chestia asta ma enerveaza, ma deranjeaza, ma debusoleaza? Ma pierd in spatiul asta infinit al nabii de tare, si nu stiu cum sa mai ies, deoarece sunt satula sa ies prin aceeasi metoda, iar de fiecare data cand se iveste o persoana plina de dorinta de razbunare, ma face sa ma duc inapoi in "pustiu". De ce te consider asa? Pentru ca asta mi-ai cam aratat ca esti pentru a infinita oara... Te consideram diferit, mai mult special, de asta incercam mereu sa ma fac ca uit data in care ma "uitai in lume" fara un cuvant de "alungare".....dar se pare ca mereu e un joc, un joc contra conometru, doar ca ceasul tau merge mai repede ca al meu, si eu nu pot face fata prea repede....


De aceea acum, mi-am schimbat parerea despre tine...pari a fi un sarpe cu venin, care ma lasi sa ma imbat din veninul tau, dar nici nu ma lasi sa il inghit si sa scap, sa ma satur de el...mi-l dai cu portia, ca sa-mi fie mai rau.... Am obosit... o oboseala psihica... acum trebuie sa ma chnui iar sa ies din "pustiu" ...numai ca acum imi va fi mai usor, ca m-ai lasat sa inteleg ce vreau eu, iar acum am sansa sa-mi formez singura un "pod" pe care nu va mai putea trece multa lume, care se va rupe daca cineva "nedorit" va dori sa treaca, si va reveni doar pentru persoanele care stiu sa aduca iubire si alinare.....




[E al nabii de greu, dar totusi si usor!][E un univers format acum doar din dorinta si speranta!!]