Yey.
Mi s-a indeplinit dorinta de a urma una din facultatile care le aveam scrise pe lista preferintelor.
Facultatea de Jurnalism.
Astazi fac o luna si 3 zile de cand sunt in Bucuresti, de cand stau in camin, de cand am colege de camera, si de cand am plecat de langa mami.
De dimineata am avut o energie mult prea mare, si ma asteptam ca foarte curand sa ma cuprinda un gand nu prea placut. Si uite ca s-a intamplat.
Am ajuns sa ma gandesc ce am realizat eu in aceasta luna de cand sunt aici.
Pai.. sunt la facultate, si imi place. Am colegi de grupa, sau chiar de facultate care stiu sa alunge plictiseala dintr-un curs plictisitor. Deci am deja un anturaj creeat acolo.
In camin: pai am 7 colege de apartament, care sunt diferite prin comportament, abilitati, prin temperament si preferinte. Dar este destul de bine, deoarece am reusit majoritatea dintre noi sa ne gasim unele preferinte comune. Un al doilea anturaj.
Si, evident, cum nu se putea mai bine, deoarece sunt fata, am cunoscut baieti din Bucuresti.
Am cunoscut doar doi, si deja pot observa diferente, asa ca nu pot spune ca toti baietii sunt la fel. Un lucru deosebit fata de Bacau,deoarece acolo, din 3 baieti, doi semanau intre ei. Ah, si nu ma refer la baieti ca iubiti, ci la baieti ca persoane, prieteni, pure cunostinte.
Am o dorinta maxima sa vad Cismigiul fara sa ma grabesc, dar nu mai spun dinainte cand, deoarece saptamana trecuta, de trei ori a fost un esec.
Totusi? De ce scriu? Pentru faptul ca mi-e dor de casa.
E aiurea senzatia, deoarece cand eram acasa, mereu ii spuneam mamei"abia astept sa plec". Acum, de fiecare data cand vorbesc cu ea, ma abtin sa nu plang, si sa nu-i spun ca mi-e dor de "acasa", de ea, chiar si sa ma cert cu ea, de sora si de cumnat, si tot asa.
Mi-e dor pana si de patul in care leneveam inainte de bacalaureat. Sau de televizorul care mergea toata ziua. Nu mi-e dor de ursuletul meu de plus, deoarece mi l-a adus mami, si nici de calculator, care este de 4 saptamani in Bucuresti.
Cred ca se simte mandru, ca acum are net de capitala:)).
Si totusi... daca stau sa ma gandesc, e frumos aici, e placut, am cu cine vorbi, am carti pe care saa le citesc, am persoane care dau niste sfaturi inteligente.
Mai urmeaza sa ma mai vad cu un amic care sta aproape, dar tinand cont ca a avut destule probleme in ultimul timp, este singurul pentru care sunt nerabdatoare sa il vad.
Mi-a dat prea multe sfaturi,pe care, daca le-am urmat, am scapat fara probleme.
Si cam atat.
Nu stiu daca sunt multe lucrurile pe care le-am facut sau nu, dar eu sunt multumita.
Iar la final, am o melodie veche... o melodie pe care am ascultat-o datorita unei persoane dragi mie, dar nu stiu daca ea isi mai aduce aminte. Dar melodia este minunata pentru mine:
Mi s-a indeplinit dorinta de a urma una din facultatile care le aveam scrise pe lista preferintelor.
Facultatea de Jurnalism.
Astazi fac o luna si 3 zile de cand sunt in Bucuresti, de cand stau in camin, de cand am colege de camera, si de cand am plecat de langa mami.
De dimineata am avut o energie mult prea mare, si ma asteptam ca foarte curand sa ma cuprinda un gand nu prea placut. Si uite ca s-a intamplat.
Am ajuns sa ma gandesc ce am realizat eu in aceasta luna de cand sunt aici.
Pai.. sunt la facultate, si imi place. Am colegi de grupa, sau chiar de facultate care stiu sa alunge plictiseala dintr-un curs plictisitor. Deci am deja un anturaj creeat acolo.
In camin: pai am 7 colege de apartament, care sunt diferite prin comportament, abilitati, prin temperament si preferinte. Dar este destul de bine, deoarece am reusit majoritatea dintre noi sa ne gasim unele preferinte comune. Un al doilea anturaj.
Si, evident, cum nu se putea mai bine, deoarece sunt fata, am cunoscut baieti din Bucuresti.
Am cunoscut doar doi, si deja pot observa diferente, asa ca nu pot spune ca toti baietii sunt la fel. Un lucru deosebit fata de Bacau,deoarece acolo, din 3 baieti, doi semanau intre ei. Ah, si nu ma refer la baieti ca iubiti, ci la baieti ca persoane, prieteni, pure cunostinte.
Am o dorinta maxima sa vad Cismigiul fara sa ma grabesc, dar nu mai spun dinainte cand, deoarece saptamana trecuta, de trei ori a fost un esec.
Totusi? De ce scriu? Pentru faptul ca mi-e dor de casa.
E aiurea senzatia, deoarece cand eram acasa, mereu ii spuneam mamei"abia astept sa plec". Acum, de fiecare data cand vorbesc cu ea, ma abtin sa nu plang, si sa nu-i spun ca mi-e dor de "acasa", de ea, chiar si sa ma cert cu ea, de sora si de cumnat, si tot asa.
Mi-e dor pana si de patul in care leneveam inainte de bacalaureat. Sau de televizorul care mergea toata ziua. Nu mi-e dor de ursuletul meu de plus, deoarece mi l-a adus mami, si nici de calculator, care este de 4 saptamani in Bucuresti.
Cred ca se simte mandru, ca acum are net de capitala:)).
Si totusi... daca stau sa ma gandesc, e frumos aici, e placut, am cu cine vorbi, am carti pe care saa le citesc, am persoane care dau niste sfaturi inteligente.
Mai urmeaza sa ma mai vad cu un amic care sta aproape, dar tinand cont ca a avut destule probleme in ultimul timp, este singurul pentru care sunt nerabdatoare sa il vad.
Mi-a dat prea multe sfaturi,pe care, daca le-am urmat, am scapat fara probleme.
Si cam atat.
Nu stiu daca sunt multe lucrurile pe care le-am facut sau nu, dar eu sunt multumita.
Iar la final, am o melodie veche... o melodie pe care am ascultat-o datorita unei persoane dragi mie, dar nu stiu daca ea isi mai aduce aminte. Dar melodia este minunata pentru mine:
[Un nou rasarit de soare]
