Lamar - Fly
A ajuns la final si saptamana cea mai dificila din aceasta perioada...
Am scapat si de teze... desi notele nu vor fi foarte bune, dar cel putin eu am o scuza, daca ii pot spune asa, si scuza mea este perioada aia in care am stat in spital.....
Ei.... dar au existat si momente ciudate, funny, funky, adevarate, si asa mai departe in aceasta saptamana....momente care nu se pot uita usor, care raman intiparite in mintea noastra si momente care ne vor ajuta mai tarziu sa ne caracterizam mai usor fostii colegi, modul lor de a se comporta, poate chiar ne vor ajuta si sa ne aducem aminte cuvintele spuse in acel moment....
Desi ma gandesc ca mai avem trei saptamani din acest an scolar, si realizarile mele nu se rezuma decat la cartile citite, la media 10 la purtare, pareza suferita, si notele ridicate dupa aceea perioada, nu sunt exact realizarile pe care mi le doream, iar acest gand este cea mai mare mare pedeapsa a mea care imi va ramane din acest an.... Cel putin ma multumeste ideea ca inca am o sansa la facultatea dorita, si nu ma voi lasa pana nu voi ajunge acolo unde imi doresc!!!
Nimic nu ma poate oprii!!
Nimic nu ma poate oprii!!
Dar... "totul este efemer".... se potriveste si aici, alaturi de ideea mea, desi prin aceste cuvinte mi-a ramas in gand filmul vazut aseara....
Da, am ajuns sa vizionez foarte multe filme, si imi plac, desi acum nu mai sunt atrasa numai de filmele gen comedie, ci acum ma atrag mai mult filmele care au si psihologie, chiar cele cu psihologie abundenta... desi la scoala, niciodata nu am fost atrasa de acest obiect, genul acesta de filme este minunat, deoarece poti ramane cu o concluzie din ele...
Poate chiar acesta este motivul care le face pe aceste filme sa fie speciale, si sa ma faca sa fiu satula de filmele alea cu adolescenti tipici perioadei mele, perioadei acestea, care nu au un grad de cultura minuscul, care aleg exact drumurile pe care ar trebui sa le ocoleasca, care trag concluzii pripite, care nu gandesc de mai multe ori cand trebuie sa aleaga ceva pentru viitorul lor.... si iar mi-am adus aminte de scrisoarea aia a lui Tudor Chirila, care m-a facut sa citesc mai multe, si nu doar sa intreb profesoara cine era scriitorul x, si ce opere a scris....
Defapt, modul lui de a critica aceasta generatie m-a facut sa vreau sa fiu mai speciala in felul meu, fara sa fie nevoie sa ma laud in fata colegilor, prietenilor, ci doar sa invat, descopar, citesc pentru mine, pentru viitorul meu, pentru a fi putin mai speciala, pentru a distruge milimetru cu milimetru zidul din jurul meu, pe care mi l-am format singura, prin felul in care am pierdut cunostinte, sau nici nu m-am chinuit sa le descopar, si le-am lasat sa formeze doar un zid obscur, iar eu eram inima acelui zid.....
Si uite ca am luat parte la aparitia unui nou sfarsit de saptamana, pe care il voi face special prin modul in care vreau sa-l petrec...
Nu, nu vreau sa-l petrec evadand, sau iesind in oras cu amicii... ci voi iesi singura, dar vreau sa fac un lucru de care imi este dor, adica sa-mi iau o carte care imi place, sa ma duc in parc, sa ma asez pe o banca si sa citesc, in natura....
Poate nu este parcul cea mai buna alegere, dar nu am alt locul mai apropiat, in care sa pot admira un copac, sa pot inspira un parfum de salcam, dar nu doar in trecere, cum fac in fiecare dimineata cand merg la scoala, ci sa ii acord timpul necesar pentru a-mi face mucoasa nazala sa se obisnuiasca cu el, si sa-l accepte asemeni unui stupefiant de care pot deveni dependenta fara nici un risc....
Acesta ar fi cel mai minunat cadou primit de ziua mea, desi ar fi cu intarziere....
Acum ma voi retrage intr-un loc in care ma simt cel mai bine, unde imi voi satisface setea de cunoastere cu un nou film psihologic, care nu stiu inca cum se cheama, deoarece trebuie sa downloadez unul de pe retea....
Restul... este doar o iluzie
[O noua zi]
[Un nou rasarit de soare]