1 mai 2009

Timpul..



Timpul...trece asa de repede, si cateodata observam ca nu am realizat nimic intr-o perioada destul de lunga...
Nu pot spune ca au trecut zile, si ca eu nu as fi realizat nimic....doar pot spune ca nu sunt multumita de toate realizarile....
A fost o perioada minunata cea care a trecut pe langa mine, deoarece mi-am atins unele scopuri, am facut unele realizari cum ar fi ca am reusit ca mama sa imi devina cea mai buna prietena, cu care pot vorbi absolut orice, cum ar fi ca am reusit sa iau note mari la scoala, desi am foarte multe goluri.
Am devenit iar rece cu persoanele care mi-au dat de inteles ca nu au nevoie de persoana mea in jurul lor, dar am devenit rece si pentru persoane, care nu au nici o vina, iar aceasta chestie nu mi-o pot intelege.

S-au intamplat atatea chestii intr-un timp atat de scurt, incat pot spune ca inca sufar, inca ma sperie orice chestie minora, deoarece am realizat ca nu putem stii ce ne rezerva viitorul, si imi este teama, sa nu-mi rezerve chestii din ce in ce mai rele....

O chestie o stiu cu adevarat, si asupra ei pot lupta...
Adica stiu ca exist, stiu ca am o lista cu visele mele, cu dorintele mele, si mai stiu ca au trecut 5 luni din acest an, iar de pe aceea lista, nu au disparut decat 3 dorinte, dar in locul lor, au aparut altele, si abia acum cateva minute, cand m-am uitat peste ea, am realizat ca daca nu voi lupta sa-mi indeplinesc dorintele, voi ajunge sa am o lista cu vine si dorinte, dar nici una nu va avea parte de o "rezolvare" de un "happy end".

De aceea, am realizat ca daca vreau ca in continuarea sa spun " it's just me" trebuie sa lupt mai mult, sa ma gandesc de 3 ori inainte de a mai spune un lucru, de a mai pleca undeva, de a mai incepe o prietenie cu cineva...si lista poate continua...

Sunt aici, nu mai vreau sa fug acolo... sunt aici, vreau sa traiesc aici, vreau sa lupt aici, vreau sa visez aici, vreau sa zambesc aici!:)



[ The end is there...but you are here...]
Universul asta e atat de incomod,plin de chestii fara rost,fara importanta,ocupat de oameni fara maniere,fara inima,sau cu inima de piatra,si oricat am lupta sa scapam dintr-ul loc,ne trezim in altul,care este mult mai incomod ca cel de care am scapat...