Paste...

Incep sa simt "caldura" acestei sarbatori....
Este putin mai rece decat in anii trecuti,deoarece nu voi fi cu parintii mei,pe care ii iubesc enorm, dar tinand cont ca voi fi cu surorile mele si unul din cumnati, stiu sigur ca va fi destul de bine,si ca ma voi simti bine,desi sunt doar cateva zile....
Nu stiu cum vad altii aceasta sarbatoare,dar eu o vad ca un tablou de familie, in care iubirea,armonia si fericirea sunt cele puse in contrast, si nu exista picur de tristete pe fata niciunui personaj din acest tablou.


Zilele acestea au fost foarte obositoare,tinand cont ca acasa am fost acum "doar doua" in loc de trei, si cred ca trebuie sa ma invat cu ideea ca am cam ramas singurica, si ca sora mea isi va forma o familie cu minunatul meu cumnat.
Cu toate acestea, la sfarsitul tuturor treburilor casnice, am putut s-o vad pe mama mea zambind, si daruindu-mi iubire, deoarece am reusit s-o ajut.
Nu stiu cum am reusit sa prind aceasta putere,s-o ajut atat de mult,dar chiar ma bucur ca am reusit acest lucru, tinand cont ca stand cu ea, am si vorbit foarte mult..iar acest lucru ne face bine, ne face sa comunicam mai mult, sa fim din nou deschise una fata de cealalta si sa nu mai fim nevoite nici una sa apelam la umarul altei persoane pentru a ne sustine...

I-am dus astazi lipsa matzei mele...desi am vorbit la telefon cu ea, nu am vorbit mereu, si pe langa, nici nu am reusit sa vorbim prea mult...si imi este un dor enorm de ea s-o vad face to face, dar...cum se spune ca "totul este bine cand se termina cu bine" pot spune ca astept sa se scurga aceste ore ramase pana va veni acasa, si pana vom petrece iar timpul impreuna...


Cum s-au schimbat atatea.... cum am eu atatea persoane pe care le iubesc enorm, si carora le simt lipsa foarte repede....

NU sunt multe, tinand cont ca sunt doar persoanele din familia mea,adica Irina,Alex,Mama,Tata,Alexandra(nu eu, ci matza mia),bunica mea....
Ele sunt principalele,si voi incerca mereu sa le fac sa fie multumite de mine, sa fie mandre si sa nu le supar prea curand....
Inca nu am o poza cu toti, ca sa va arat cat de minunati,dar...voi avea ocazia sa o fac si pe aia, deoarece de acum ei sunt cei care conteaza pentru mine,si mereu vor fi prin preajma mea....


Acum, ma retrag la un somn nu prea lung, tinand cont ca eu am un gand care ma nelinisteste, acela ca matza mia este trista, si nu vreau sa o stiu asa...dar macar voi incerca sa adorm, si poate imi vor mai veni niste idei cum s-o fac sa zambeasca maine....

[And the whole world is you

On this black night

You make everything come true

Under white lights.]

un an...

Pisoiasi mei speciali,adica sora mea si cumnatul meu au facut astazi 1 anisor...un anisor plin de amintiri pentru mine,dar pentru ei si mai multe....

Sunt asa de frumosi,asa de dulci,asa de adorabili...
Ii iubesc enorm!Si tin enorm de mult la cumnatul meu,deoarece mi-a facut sora fericita,mi-a facut-o sa zambeasca in majoritatea timpului!

Dar ce sa o mai lungesc...ii iubesc enorm de mult,si...sper sa aiba la cat mai multi anisori impreuna

O ador

Picuri....

Plang...

Acum zambesc....dar e zambetul ala de dupa un plans normal.... Ma doare ca aceea persoana care m-a facut,ma suna doar sa vada daca mi-am revenit,sa-mi ureze "Paste Fericit!" desi stie prea bine ca nu imi va fi asa.Cum sa fie fericit cand nu vom fi toti din familie, deoarece toti suntem impartiti in "regiuni" separate,cum va fi fericit cand eu nu voi putea sta la masa cu toti ceilalti,deoarece sunt putin mai pofticioasa... Si asta nu este singura chestie care ma face sa plang,dar nu mai vreau sa mai insir motivele de tristete.... Pot spune ca zilele trecute au fost destul de minunate pentru mine..am reusit sa fac unele chestii pe care mi le-am propus, si care m-au facut sa ma simt minunat...bine,ca am avut ajutor din partea matzei mele,...si sincer nu cred ca m-as fi descurcat fara ea...nu stiu cum voi reusi vreodata sa o rasplatesc pentru tot ce a facut in aceasta perioada pentru mine..

De ce vorbesc asa?Deoarece este adevarat!A fost si la mine la spital mereu cand a putut,asta insemnand de cateva ori,si chiar mi-a facut bine, m-a tinut mereu de vorba in serile cand nu aveam somn in spital,si ma facea sa uit cat de grav este ceea ce am patit, iar acum,de cand am venit acasa,m-a scos si afara,stiind ca acest lucru imi va face bine,si chiar mi-a facut foarte bine,m-a facut sa nu imi fie teama sa ies iar din casa,sa ma obisnuiesc cu ideea ca "nu se vede" si ca imi voi reveni pe parcurs,dar pentru asta trebuie sa am tarie si sa lupt, iar dupa ..m-a urmat,m-a ajutat mereu,m-a facut sa rad,desi ea poate plangea din cauza prietenului ei..... Am incercat sa o ajut cat mai mult,dar deoarece eu sunt cu moralul la pamant,nu stiu cat de bine mi-a iesit...dar i-am spus si ei..atat cat pot:( o ajut,deoarece tin foarte mult la ea, este prietena mea cea mai buna,dar eu o consider o sora, si incerc sa o ajut,sa o ascult,asa cum face sora mea cu mine.Oricum, este si putin ciudat,deoarce noi amandoua suferim dupa baieti,parintii la amandoua sunt despartiti,si mamele recasatorite,dar..ne completam atat de bine,iar eu ma simt in siguranta cand o am pe ea in preajma,stiu ca este cineva langa mine care nu ma va lasa sa cad,si nici eu nu o voi lasa pe ea, nu ma va lasa sa patesc nimic rau,iar ea daca ar pati ceva,m-ar durea de parca as fi patit eu,ceea ce se intampla acum...imi vine sa plang din cauza fazelor pe care i le face ..... de parca mi le-ar face mie... Dar cum spuneam..o iubesc enorm si voi fi mereu langa ea,orice s-ar intampla!!! In rest....zilele acestea cum spuneam,am reusit sa fac unele chestii pe care mi le-am propus, iar unul dintre ele era sa-mi fac mama fericita inainte de Paste... si se pare ca astazi am reusit!Am vazut-o multumita de ceea ce am facut eu,fara sa-mi spuna ea, fara sa ma roage..m-am trezit binedispusa, si cu ajutorul lui Dumnezeu, am reusit s-o fac si pe aceasta. Si ajung la vorba parintelui, adica ii dau dreptate, ca oricat de rau ne-ar fi,chiar daca am patit ceva rau, sa nu ne intoarcem din fata lui Dumnezeu,ci sa continuam sa credem, deoarece El ne ajuta si este mereu cu noi,desi ne da si niste mici obstacole. Si cred ca pentru puterea care mi-a dat-o, va trebui sa fiu si eu mai credincioasa.... Cred ca astea sunt principalele picuri din aceste zile.....Nu mai scriu mai mult,deoarece s-ar putea sa ma ia un dor, si sa adorm plangand, sau s-ar putea sa scriu chestii care vor fi citite mai tarziu.... iar ele acum nu isi mai au rostul.....

[Let me go,let me go, let me fly..]

Revenire,,,

Oare de ce tac cu zilele, iar dupa, cand scriu o postare, scriu atatea chestii in ea, atatea chestii care nu se leaga, si inca o postare doreste sa iese din gandurile mele si sa fie scrise aici...bine,nu stiu daca cuvantul "scrise" e cel mai bun de folosit, deoarece asta este un scris electronic...

Si cum spuneam...deja am inceput s-o iau gresit...


De ce m-am apucat sa scriu in seara asta? deoarece mi-e un dor nespus de scoala..de colegi..vreau la scoala mai mult decat orice:(...dar, tinand cont ca maine trebuie sa ma duc la control...nu pot stii inca ce raspuns imi va da....