Acum zambesc....dar e zambetul ala de dupa un plans normal.... Ma doare ca aceea persoana care m-a facut,ma suna doar sa vada daca mi-am revenit,sa-mi ureze "Paste Fericit!" desi stie prea bine ca nu imi va fi asa.Cum sa fie fericit cand nu vom fi toti din familie, deoarece toti suntem impartiti in "regiuni" separate,cum va fi fericit cand eu nu voi putea sta la masa cu toti ceilalti,deoarece sunt putin mai pofticioasa... Si asta nu este singura chestie care ma face sa plang,dar nu mai vreau sa mai insir motivele de tristete.... Pot spune ca zilele trecute au fost destul de minunate pentru mine..am reusit sa fac unele chestii pe care mi le-am propus, si care m-au facut sa ma simt minunat...bine,ca am avut ajutor din partea matzei mele,...si sincer nu cred ca m-as fi descurcat fara ea...nu stiu cum voi reusi vreodata sa o rasplatesc pentru tot ce a facut in aceasta perioada pentru mine..
De ce vorbesc asa?Deoarece este adevarat!A fost si la mine la spital mereu cand a putut,asta insemnand de cateva ori,si chiar mi-a facut bine, m-a tinut mereu de vorba in serile cand nu aveam somn in spital,si ma facea sa uit cat de grav este ceea ce am patit, iar acum,de cand am venit acasa,m-a scos si afara,stiind ca acest lucru imi va face bine,si chiar mi-a facut foarte bine,m-a facut sa nu imi fie teama sa ies iar din casa,sa ma obisnuiesc cu ideea ca "nu se vede" si ca imi voi reveni pe parcurs,dar pentru asta trebuie sa am tarie si sa lupt, iar dupa ..m-a urmat,m-a ajutat mereu,m-a facut sa rad,desi ea poate plangea din cauza prietenului ei..... Am incercat sa o ajut cat mai mult,dar deoarece eu sunt cu moralul la pamant,nu stiu cat de bine mi-a iesit...dar i-am spus si ei..atat cat pot:( o ajut,deoarece tin foarte mult la ea, este prietena mea cea mai buna,dar eu o consider o sora, si incerc sa o ajut,sa o ascult,asa cum face sora mea cu mine.Oricum, este si putin ciudat,deoarce noi amandoua suferim dupa baieti,parintii la amandoua sunt despartiti,si mamele recasatorite,dar..ne completam atat de bine,iar eu ma simt in siguranta cand o am pe ea in preajma,stiu ca este cineva langa mine care nu ma va lasa sa cad,si nici eu nu o voi lasa pe ea, nu ma va lasa sa patesc nimic rau,iar ea daca ar pati ceva,m-ar durea de parca as fi patit eu,ceea ce se intampla acum...imi vine sa plang din cauza fazelor pe care i le face ..... de parca mi le-ar face mie... Dar cum spuneam..o iubesc enorm si voi fi mereu langa ea,orice s-ar intampla!!! In rest....zilele acestea cum spuneam,am reusit sa fac unele chestii pe care mi le-am propus, iar unul dintre ele era sa-mi fac mama fericita inainte de Paste... si se pare ca astazi am reusit!Am vazut-o multumita de ceea ce am facut eu,fara sa-mi spuna ea, fara sa ma roage..m-am trezit binedispusa, si cu ajutorul lui Dumnezeu, am reusit s-o fac si pe aceasta. Si ajung la vorba parintelui, adica ii dau dreptate, ca oricat de rau ne-ar fi,chiar daca am patit ceva rau, sa nu ne intoarcem din fata lui Dumnezeu,ci sa continuam sa credem, deoarece El ne ajuta si este mereu cu noi,desi ne da si niste mici obstacole. Si cred ca pentru puterea care mi-a dat-o, va trebui sa fiu si eu mai credincioasa.... Cred ca astea sunt principalele picuri din aceste zile.....Nu mai scriu mai mult,deoarece s-ar putea sa ma ia un dor, si sa adorm plangand, sau s-ar putea sa scriu chestii care vor fi citite mai tarziu.... iar ele acum nu isi mai au rostul.....
[Let me go,let me go, let me fly..]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu