"Ce se intampla cu iubirea noastra, trepatat se stinge, tu ai stins-o fara sa iti dai seama, ai transformat-o in nimic. De fapt acum deabia imi spui ca ma iubesti mai mult ca niciodata , de ce acum? Eu te-am iubit de ani de zile, tu nu ai stiut, acum vrei sa uit, sa te iubesc la fel de mult, sa imi las ranile deoparte, sa nu mai conteze raul facut...atat de mult rau!!! Imi doresc din suflet sa mai fie totul ca la inceput, sa simt aceeasi atractie, sa vad aceea sclipire de neinlocuit, in ochii tai, sa simt sarutul tau ca pe cel mai perfect sarut, sa simt dragostea ta unica, doar pentru mine, dar nu mai ai cum sa imi daruiesti toate acestea, care imi erau atat de necesare mie, acum imi poti daruii iubirea fara nimic altceva, nu mai e nimic, curat, unic, sincer, nimic din astea!
Eu mi-am dorit mereu doar...iubire, dar nu orice fel de iubire, imi doream iubirea de care am avut parte cand eram cu tine, iar tie nu iti pasa, nu te interesa ce vreau, ce simte sufletul meu, nu iti pasa cand inima mea plangea si te implora sa ma iubesti mai mult, mai sincer, sa fi si tu mai implicata!Acum imi spui ca iti pasa si vrei sa imi pese la fel de mult si mie...acum nu mai pot fi cel care am fost, stiai cum sunt, o fiinta care-si dorea acea iubire curata, stiai ca tot ce cautam erai ..tu.. acum m-ai transfosformat, sunt rece, :)durerea ma stapaneste din toate unghiurile, de ce e viata asa nedrepta, esti langa mine, acum cand...am murit...nu mai am nimic de daruit, eu... care ti-as fi daruit totul, de fapt ti-am dat totul, sti ca am facut asta, dar ce am primit? LACRIMI
Am iubit atat de mult :)si pot spune ca iubesc cu disperare :), dar plang, viata mi-e distrusa tocmai de cea pe care eu atata am iubit-o si am facut totul pentru ea. De ce iubirea inseama suferinta?
De ce te amagesti la inceput intr-o iubire, spunand, cat esti de fericit, cum lumea intreaga o vezi la picioarele tale in acea perioada, cum totul este roz si crezi ca a dat norocul peste tine, dar apoi treptat te scufunzi intr-o lume a esecului si incerci din rasputeri sa faci cumva sa reinvii totul, sa fie ca la inceput dar observi ca nu, ca te adancesti mai rau, te cobori intr-un loc din care nu vei mai iesii niciodata cu adevarat, mereu o parte din tine va ramane acolo, neagra. Mai rau apoi te vei distruge cand vei observa ca in acea groapa fara fund cazi doar tu, iar iubirea ta nici macar nu realizeaza ce ti se intampla, ci din contra este pe linia de plutire, si iti zambeste la fiecare pas in jos pe care-l faci.
Povestesc din fapte reale, din propia experienta, eu am cazut si nici ochii macar nu ii mai pot ridica sa privesc catre iesire, nu gasesc nici-o scapare din asta, simt cum ma afund pe zi ce trece mai mult.Viata, este ceea ce ai atunci cand sufletul ti-e implinit, cand inima nu simte nici o durere. Credeam cu ceva timp in urma ceva total gresit despre definitia vietii, cum ca ar fii trupul cel viu, timpul ce trece, acum realizez ca nu intelegeam cu adevarat sensul ei. Pe atunci traiam si nu pretuiam acele clipe minunate, acele clipe cand respiram, cand priveam totul cu ochi clari, cand soarele, luna, natura aveau o alta culoare, erau frumoase stralucitoare, cand mirosul de afara era puternic, simteam adierea vantului ca pe o mangaiere, ciripitul pasarilor imi era atat de drag, toate acestea ma faceau sa simt ca traiesc, sa incep mereu o noua zi cu zambetul pe buze.Stiam de pe atunci ca exista si greutati, invatasem de mult sa plang, dar niciodata nu am stiut sa plang cu adevarat, sa sufar incat sa simt ca va fi pentru toata viata. Acum multi ar spune ca sunt nebun, daca le-as spune ca nu traiesc, ca am murit din clipa in care ochii mei nu au mai incetat din plans, cand inima mea, bate fara putere, mai poate doar sa-mi tina trupul in viata, pentru suflet nu mai are putere sa bata..Simt atata tristete, durerea este tot ce mi-a mai ramas, incat daca as avea orice bogatie cat de mare as ceda-o in schimbul linistei, in schimbul vietii adevarate care am pierdut-o mult prea usor. Nu mai am putere sa imi desfasor aripile, mi-au fost taiate inca dinainte de a invata sa zbor, nici nu am stiut ca le am, macar sa incerc pentru o clipa sa ma inalt cu adevarat. Acum prea tarziu, am ramas pe veci sclavul iadului, am fost aruncat aici fara ca macar sa fi facut ceva, sunt aici pentru a platii greselile tuturor, ca sa traiesc pentru altii, niciodata pentru mine, pentru a-i face pe toti fericiti in schimbul nefericirii mele, a pieirii totale.Vreau sa traiesc, vreau linistea si frumusetea vietii din nou, vreau sa ma simt si eu important, vreau si eu ceea ce au toti oamenii simpli...vreau iubire curata, zambete nevinovate, liniste, vreau sa nu mai am inima franta pe veci.
Am avut un singur vis, cam egoist intradevar, dar eu atat mi-am dorit..iubire, cea mai mare iubire dupa fata pamantului, sa ma simt totul pentru o singura persoana, sa stiu ca as fi totul, ca ar face totul.Nu mi-am dorit bogatii, nu mi-am dorit nimic iesit din comun, nu am dorit bunul altuia, am vrut sa iubesc si sa fiu iubit, sa am o persoana doar a mea, iar eu i-as fi oferit si viata.Prea tarziu am invatat ca in viata asta nu poti cumpara fericirea cu nimic, fericirea ti-e data dar trebuie sa sti sa o ingrijesti, nu il pot blama pe Dumnezeu ca nu mi-a oferit fericirea de care am avut nevoie, doar ca nu am stiut sa o intretin.Iubirea si ea mi-a fost data, intradevar aici este o greseala..am cerut sa fiu cel mai iubit, atat de iubit incat sa fiu totul, iar eu nu am fost in realitate nimic.Iubirea care o intalnisem...m-a pretuit dar pana la greutati, pana la diferite persoane, pana la o alta iubire.
Desii am cerut doar atat, nu am primit nimic, ma intreb cu ce scop ne rugam daca nu suntem auziti.Din contra mi s-a luat si ceea ce aveam, linistea sufleteasca, mi s-a luat orice persoana iubita, m-am rugat pentru ceva si am primit opusul.As vrea sa aflu intr-o zi ce semnifica intradevar viata, in fiecare zi incerc sa descopar dar degeaba, atunci cand imi spun da acum stiu, tot atunci din nou realizez ca nu, nu stiu nimica, nu am inteles inca viata!!!Am considerat ca inseamna doar iubire, dar inseamna poate mai mult de atat si nu stiu ce...!Imi spun ca viata nu trebuie traita inutil si asta la fel nu inseamna a uita sa mai fim oameni ci a iubii, a ne distra fara a jigni, a ne bate joc de cineva, inseamna a fi noi insine a nu ne schimba niciodata, a nu uita sa traim fiecare zi asa cum se spune....ca si cum ar fi ultima, pentru ca ar putea fi ultima intradevar si atunci ne-ar parea rau ca ne-am irosit urat viata!Poate nici eu nu stiu ce vreau sa scriu...ce vreau sa arat, ce vreau sa spun...poate chiar nu stiu sa traiesc, uneori uit si ma transform intr-o alta persoana care nu ma reprezinta. Nici nu stiu cine sunt!!Incerc sa aflu alte pareri...la intrebarea:"ce oare este viata?" sau poate vreau par cel care stie totul dar nu stie nimic...sa fac pe prostu doar sa vad ce parere ai avut despre mine...eu stiu ce parere am despre mine...dar vreau sa stiu si ce parere au cei care ar vrea sa fie langa mine.
Sunt o persoana greu de cunoscut, foarte schimbatoare, trec prea usor de la o stare la alta, ba prea fericit ba prea trist..sau poate sunt o persoana care vrea sa te faca sa te simti o persoana un om....ce zici...te simti?"
[O noua zi]
[Un nou rasarit de soare]Eu mi-am dorit mereu doar...iubire, dar nu orice fel de iubire, imi doream iubirea de care am avut parte cand eram cu tine, iar tie nu iti pasa, nu te interesa ce vreau, ce simte sufletul meu, nu iti pasa cand inima mea plangea si te implora sa ma iubesti mai mult, mai sincer, sa fi si tu mai implicata!Acum imi spui ca iti pasa si vrei sa imi pese la fel de mult si mie...acum nu mai pot fi cel care am fost, stiai cum sunt, o fiinta care-si dorea acea iubire curata, stiai ca tot ce cautam erai ..tu.. acum m-ai transfosformat, sunt rece, :)durerea ma stapaneste din toate unghiurile, de ce e viata asa nedrepta, esti langa mine, acum cand...am murit...nu mai am nimic de daruit, eu... care ti-as fi daruit totul, de fapt ti-am dat totul, sti ca am facut asta, dar ce am primit? LACRIMI
Am iubit atat de mult :)si pot spune ca iubesc cu disperare :), dar plang, viata mi-e distrusa tocmai de cea pe care eu atata am iubit-o si am facut totul pentru ea. De ce iubirea inseama suferinta?
De ce te amagesti la inceput intr-o iubire, spunand, cat esti de fericit, cum lumea intreaga o vezi la picioarele tale in acea perioada, cum totul este roz si crezi ca a dat norocul peste tine, dar apoi treptat te scufunzi intr-o lume a esecului si incerci din rasputeri sa faci cumva sa reinvii totul, sa fie ca la inceput dar observi ca nu, ca te adancesti mai rau, te cobori intr-un loc din care nu vei mai iesii niciodata cu adevarat, mereu o parte din tine va ramane acolo, neagra. Mai rau apoi te vei distruge cand vei observa ca in acea groapa fara fund cazi doar tu, iar iubirea ta nici macar nu realizeaza ce ti se intampla, ci din contra este pe linia de plutire, si iti zambeste la fiecare pas in jos pe care-l faci.
Povestesc din fapte reale, din propia experienta, eu am cazut si nici ochii macar nu ii mai pot ridica sa privesc catre iesire, nu gasesc nici-o scapare din asta, simt cum ma afund pe zi ce trece mai mult.Viata, este ceea ce ai atunci cand sufletul ti-e implinit, cand inima nu simte nici o durere. Credeam cu ceva timp in urma ceva total gresit despre definitia vietii, cum ca ar fii trupul cel viu, timpul ce trece, acum realizez ca nu intelegeam cu adevarat sensul ei. Pe atunci traiam si nu pretuiam acele clipe minunate, acele clipe cand respiram, cand priveam totul cu ochi clari, cand soarele, luna, natura aveau o alta culoare, erau frumoase stralucitoare, cand mirosul de afara era puternic, simteam adierea vantului ca pe o mangaiere, ciripitul pasarilor imi era atat de drag, toate acestea ma faceau sa simt ca traiesc, sa incep mereu o noua zi cu zambetul pe buze.Stiam de pe atunci ca exista si greutati, invatasem de mult sa plang, dar niciodata nu am stiut sa plang cu adevarat, sa sufar incat sa simt ca va fi pentru toata viata. Acum multi ar spune ca sunt nebun, daca le-as spune ca nu traiesc, ca am murit din clipa in care ochii mei nu au mai incetat din plans, cand inima mea, bate fara putere, mai poate doar sa-mi tina trupul in viata, pentru suflet nu mai are putere sa bata..Simt atata tristete, durerea este tot ce mi-a mai ramas, incat daca as avea orice bogatie cat de mare as ceda-o in schimbul linistei, in schimbul vietii adevarate care am pierdut-o mult prea usor. Nu mai am putere sa imi desfasor aripile, mi-au fost taiate inca dinainte de a invata sa zbor, nici nu am stiut ca le am, macar sa incerc pentru o clipa sa ma inalt cu adevarat. Acum prea tarziu, am ramas pe veci sclavul iadului, am fost aruncat aici fara ca macar sa fi facut ceva, sunt aici pentru a platii greselile tuturor, ca sa traiesc pentru altii, niciodata pentru mine, pentru a-i face pe toti fericiti in schimbul nefericirii mele, a pieirii totale.Vreau sa traiesc, vreau linistea si frumusetea vietii din nou, vreau sa ma simt si eu important, vreau si eu ceea ce au toti oamenii simpli...vreau iubire curata, zambete nevinovate, liniste, vreau sa nu mai am inima franta pe veci.
Am avut un singur vis, cam egoist intradevar, dar eu atat mi-am dorit..iubire, cea mai mare iubire dupa fata pamantului, sa ma simt totul pentru o singura persoana, sa stiu ca as fi totul, ca ar face totul.Nu mi-am dorit bogatii, nu mi-am dorit nimic iesit din comun, nu am dorit bunul altuia, am vrut sa iubesc si sa fiu iubit, sa am o persoana doar a mea, iar eu i-as fi oferit si viata.Prea tarziu am invatat ca in viata asta nu poti cumpara fericirea cu nimic, fericirea ti-e data dar trebuie sa sti sa o ingrijesti, nu il pot blama pe Dumnezeu ca nu mi-a oferit fericirea de care am avut nevoie, doar ca nu am stiut sa o intretin.Iubirea si ea mi-a fost data, intradevar aici este o greseala..am cerut sa fiu cel mai iubit, atat de iubit incat sa fiu totul, iar eu nu am fost in realitate nimic.Iubirea care o intalnisem...m-a pretuit dar pana la greutati, pana la diferite persoane, pana la o alta iubire.
Desii am cerut doar atat, nu am primit nimic, ma intreb cu ce scop ne rugam daca nu suntem auziti.Din contra mi s-a luat si ceea ce aveam, linistea sufleteasca, mi s-a luat orice persoana iubita, m-am rugat pentru ceva si am primit opusul.As vrea sa aflu intr-o zi ce semnifica intradevar viata, in fiecare zi incerc sa descopar dar degeaba, atunci cand imi spun da acum stiu, tot atunci din nou realizez ca nu, nu stiu nimica, nu am inteles inca viata!!!Am considerat ca inseamna doar iubire, dar inseamna poate mai mult de atat si nu stiu ce...!Imi spun ca viata nu trebuie traita inutil si asta la fel nu inseamna a uita sa mai fim oameni ci a iubii, a ne distra fara a jigni, a ne bate joc de cineva, inseamna a fi noi insine a nu ne schimba niciodata, a nu uita sa traim fiecare zi asa cum se spune....ca si cum ar fi ultima, pentru ca ar putea fi ultima intradevar si atunci ne-ar parea rau ca ne-am irosit urat viata!Poate nici eu nu stiu ce vreau sa scriu...ce vreau sa arat, ce vreau sa spun...poate chiar nu stiu sa traiesc, uneori uit si ma transform intr-o alta persoana care nu ma reprezinta. Nici nu stiu cine sunt!!Incerc sa aflu alte pareri...la intrebarea:"ce oare este viata?" sau poate vreau par cel care stie totul dar nu stie nimic...sa fac pe prostu doar sa vad ce parere ai avut despre mine...eu stiu ce parere am despre mine...dar vreau sa stiu si ce parere au cei care ar vrea sa fie langa mine.
Sunt o persoana greu de cunoscut, foarte schimbatoare, trec prea usor de la o stare la alta, ba prea fericit ba prea trist..sau poate sunt o persoana care vrea sa te faca sa te simti o persoana un om....ce zici...te simti?"
[O noua zi]
