So strongly

Astazi se schimbau melodiile in winamp, de parca le-ar fi pus cineva numai pe cele care imi aduceau aminte de cate o intamplare nu prea placuta...
Iar pentru a scapa de acele melodii, a trebuit sa dau un restart la calculator... Se pare ca si pc-ul meu simte cand vreau sa fac ceva, si face acel lucru singur... bine, ca el se mai restarteaza si fara sa-i cer...
Pe langa, ziua de azi, a fost una ciudata rau de tot...
Starea de nervi a fost in floare, si nu s-a gasit nimeni sa ma scape de ea....
Pe langa, si mama in loc sa ma sprijine, sa imi spuna ca totul va fi bine, ea a considerat ca e mai bine sa ma faca sa plang, spunandu-mi ca sunt bolnava, si asa mai departe...
Dar... inca o perioada vor mai exista momente din acestea!
Oricum, m-am invatat sa ma sustin singura, sa imi ofer singura puterea de a trece peste unele lucruri, intamplari, vesti, iar din partea parintilor care stau in casa cu mine sa primesc doar un "bravo" si din partea tatalui, sa nu primesc nici macar un "bravo" sau un semn de la el...
Inca putin....
Zilele pana la plecarea mea din acest tablou in care culorile sunt doar alb, negru, si un amestec intre cele doua, sunt destul de putine, fata de cate au fost.
Voi pastra doar amintirile frumoase, si momentele placute alaturi de cei din familie, in momentul cand vor exista intre mine si cei de acasa o distanta destul de lunga.
Poate lumea cand ma aude ca sunt sigura pe mine cand vorbesc de facultate, si mai ales de locul unde voi intra la facultate, spun ca sunt prea visatoare. Poate asa este, dar eu sunt foarte sigura pe ceea ce-mi doresc, si voi lupta pentru ceea ce-mi doresc, iar taria de a lupta mi-o ofera chiar indiferenta celor din jur....
But.... all the memories always we'll be here, there and in the heart...


[O noua zi] [Un nou rasarit de soare]

Sunt speriata!

Sofia si Gabi Pecheanu- Vei ramane in gandul meu
Asculta mai multe audio Muzica »

Sunt speriata!
Toata ziua am ras la scoala, am facut glume, am ras mereu, dar... odata ajunsa acasa, am primit o veste care m-a afectat mai mult decat ma asteptam...
Adevarul este, ca orice veste legata de incheierea vietii unui om, nu ne poate lasa indiferenti. Cel putin, pe mine nu ma poate lasa indiferenta, mai ales cand este vorba de un neam de-al unei colege, si mai ales unul tanar...
Pe langa, cand ma gandesc ca a fost distrusa din cauza modului in care arata, iar acest lucru ma afecteaza si pe mine, deoarece si eu mereu spun ca sunt urata, ca am burta, si ca trebuie sa slabesc obligatoriu.
Defapt, acest lucru se realizeaza in subconstient din cauza vorbelor celor din jur, care sunt foarte slabi, si ne fac pe noi sa ne simtim complexati de orice defect fizic de care avem parte.
Si foarte multe fete care nu sunt grase, ci doar au putina burtica, sunt in aceasta situatie, si tin diete peste diete, si isi distrug organismul.
Oare nu ar trebui noi sa ne multumim cu ceea ce avem, cu modul cum aratam, si sa ne traim viata, fara sa transformam aceste banalitati in probleme a caror rezolvare o gasim in diete?
Pentru mine intamplarea ei este totusi o invatatura de minte...
Cat despre ea... Dumnezeu s-o Ierte! si sa devina ingerul pazitor a celor lasati in urma, celor care au o suferinta enorma in suflet, cauza ei fiind pierderea unei tinere care nu si-a trait clipele frumoase ale vietii...
Ce simte colega mea... stiu prea bine, deoarece ruperea firului vietii unei persoane dragi, mereu afecteaza, lasa in urma o durere greu de depasit, si transforma perioada imediat urmatoare intr-un proces foarte greu de dus la sfarsit, cel care are ca efect transformarea pierderii in realizarea acestei fapte si obisnuirea cu ideea ca nu mai exista printre noi, ca nu vom mai avea parte niciodata de momente petrecute impreuna.... Iar ea in aceasta perioada are nevoie de sprijin din partea tuturor, deoarece familia ei, il va oferi atat cat vor putea, fiind si ei afectati....

Dumnezeu s-o ierte!!

[O noua zi]
[Un nou rasarit de soare]

Si un inger...

Ma uitam printre postarile mele...
Doamne, cat de ciudata, cat de plangareata eram... Despre minim trei baieti am scris pe blog, desi nu le-am spus si numele, dar eu stiu care si cum sunt...
Ciudata de eu, ca de obicei....
Am noroc, ca acum m-am axat pe carti mai mult, si nu am mai avut timp sa mai sufar dupa baieti, desi puteam si inainte sa nu sufar pentru ei, dar...nici eu nu stiu de ce imi placea sa ma aventurez in relatii fara viitor, si sa ajung sa vars lacrimi de fiecare data....
Nu spun ca anul acesta nu am plans dupa ei, ci spun ca am plans mai putin, deoarece m-am consolat in scrierile altora, desi acestea nu erau de iubire,, ci erau scrieri culturale, religioase, si asa mai departe.
[O noua zi]
[Un nou rasarit de soare]

Am reusit

Dam...Saptamana trecuta, m-am chinuit toata saptamana sa gasesc si eu un sablon dragut pentru blog-ul meu, si astazi, dupa foarte mult chin, am reusit.
Stiu ca nu este cine stie ce diferit, dar este destul de ok, si este si cat de cat ceea ce imi doream, si pana ma plictisesc si de acesta... il pot folosi in liniste.
[O noua zi]
[Un nou rasarit de soare]