Doamne, cat de ciudata, cat de plangareata eram... Despre minim trei baieti am scris pe blog, desi nu le-am spus si numele, dar eu stiu care si cum sunt...
Ciudata de eu, ca de obicei....
Am noroc, ca acum m-am axat pe carti mai mult, si nu am mai avut timp sa mai sufar dupa baieti, desi puteam si inainte sa nu sufar pentru ei, dar...nici eu nu stiu de ce imi placea sa ma aventurez in relatii fara viitor, si sa ajung sa vars lacrimi de fiecare data....
Nu spun ca anul acesta nu am plans dupa ei, ci spun ca am plans mai putin, deoarece m-am consolat in scrierile altora, desi acestea nu erau de iubire,, ci erau scrieri culturale, religioase, si asa mai departe.
[O noua zi]
[Un nou rasarit de soare]
