Mama

Ma uitam de dimineata prin pozele de la mine din folder, si una dintre poze este aceasta minunata floare, o floare pe care mamy o tine la serviciu, deoarece ii este teama sa nu se ofileasca acasa, ca se stie ca nu am grija de ea...
De ce vorbesc de ea? Deoarece desi nu i-am aratat mamei, si mie imi este foarte draga, ma face sa zambesc cand ma uit la poza asta, si nu inteleg de ce. Si astazi am realizat, ca si eu iubesc natura, doar ca mie imi plac mai mult florile din gradina bunicii, decat florile din casa.
Inca un lucru in comun cu mama.
Bine, fiind mama mea, ar trebui sa stiu ca ii seman. Este comic, ca toata lumea care o cunoaste pe mama, si ma vad pe mine mereu spun "Parca ai fi mama ta cand era tanara". Si ma simt asa de mandra, pentru ca de la ea am foarte multe calitati si defecte, si deoarece mama mea pentru mine este un idol, desi niciodata nu i-am spus sau nu ii arat.
E usor, ca in cuvinte, pot spune asta, dar mi-e teama sa ii spun ei....sa ii spun cat de mult o iubesc, cat ma bucura prezenta ei, ca ma doare cand sunt incapatanata, si ma cert cu ea, si ca incerc sa ma schimb pentru ea, si mai tarziu cea care va fi mandra de mine, ea va fi, exact cum sunt eu mandra de ea.
Cum sa nu-mi iubesc mama, cand datorita ei, sunt acum la liceu, deoarece m-a iubit prea mult pe mine si pe sora mea, si nu ne-a lasat...a luptat foarte mult pentru noi, pentru fericirea noastra, sa ne vada mari, si cu un viitor. E comic, ca aceste lucruri nu i le spun ei...desi poate ar vrea sa le auda. Desi ma supara ea, si eu pe ea, este mama mea, si o iubesc enooorm de mult, si sper sa ma invat ca intr-o zi, sa ii spun aceste lucruri in fata, sa vada cat de mandra sunt de ea, si cat de multe o sa le povestesc copiilor mei, bineinteles atunci cand o sa am.
Este mama mea, este ingerasul meu, pe care il supar, si ma doare, pe care il iubesc, si nu-i arat.... dar .... as vrea sa stie ca sunt copilul ei, care regreta toate prostiile care le face:(.