Sunt satula de aceleasi remarci facute de oamenii mai inaintati in varsta prin autobuz, pe strada, deoarece au fost suparati de comportamentul unui tanar.Dar totusi, nu inteleg unele lucruri. De ce suferim toti din cauza lor? Adica de ce suntem criticati toti cei tineri, din cauza unora?
Inteleg ca nu mai traim copilaria, viata asa cum o traiau ei, ca nu mai folosim timpul care il avem pentru a avea in "cv-ul vietii" cat mai multe realizari, si ne multumim cu orice(unii dintre noi), deoarece pentru noi totul se gaseste de-a gata.
Dar totusi, nu suntem toti lafel!
Nu avem toti aceleasi conceptii, aceleasi planuri pentru viitorul nostru. Sau unii dintre noi, chiar ne simtim si ii respectam pe cei mai inaintati in varsta decat noi.
Atunci, de ce toti suntem introdusi in acelasi loc, in aceeasi "oala" metaforic:)) vorbind.
Nu m-as supara, daca nu as auzi mereu aceleasi remarci gen : "tineretul din ziua de azi", "nesimtitii acestia" sau "copii acestia nu au un viitor" . Poate nu sunt singura care nu suport acest lucru, dar m-am saturat.
Eu am un viitor, lupt pentru el, ii respect pe altii, si chiar nu ma plang daca cedez locul in autobuz cuiva, si totusi, fac parte din tineretull din ziua de azi.
Deci nu suntem la fel, nu???
Nu avem chiar totul in comun... ci doar perioada in care ne-am nascut!!
Si o melodie scumpica si placuta pentru urechi :
[Un nou rasarit de soare]
