DoAr O AmInTiRe

Ne-am cunoscut cu ajutorul prietenilor.Am zambit unul la celalalt toata seara,fara sa ne adresam vre-un cuvant.Imi era teama sa iti spun ceva,ma gandeam ca te supar,si dupa voi pierde din vizor acel zambet plin de speranta.Tu oare de ce nu ai facut-o?Oare aveai acelasi motiv,sau motivul tau era altul?NU stiu ce sa mai cred.
Uite ca acum ne-am despartit,fiecare o ia pe drumul sau,spre casa.
Ma plimb singura,de nebuna,cu castile in ureche,si fara oprire ma indrept inspre casa.
La un moment dat,umbra din spatele meu,ma prinde de spate.Speriata scot castile din ureche si ma intorc.Esti tu,si alaturi de tine ai zambetul acela plin de rafinament,plin de speranta,iluzie...O voce fina ma intreaba"nu vrei sa calcam prin acelasi loc amandoi in aceeasi secunda?"
Raspunsul meu iar nu poate fi articulat.As vrea sa iti spun da,dar parca gura imi este cusuta,si lasa la vedere doar un zambet finut,care daca l-am lua drept raspun ar fi"mai intrebi?"
Mergem amandoi,fara sa vorbim.Toata lumea din jurul nostru vorbeste.Sunt invaluita intr-un nor de vorbe,dar eu nu pot vorbi.Am langa mine persoana pe care de mult mi-o doresc,dar imi este teama sa ii spun ceva,deoarece nu vreau s-o pierd,sa pierd parfumul,glumele lui pe care le ascult mereu,desi poate el crede ca nu le stiu,dar eu le invat pe toate,ca mai tarziu sa ii aduc aminte,asta daca va exista acel"mai tarziu".
Am ajuns in fata scarii."Am ajuns!Aici locuiesc!" am reusit sa spun...ma simt ca un copil mic,care abia invata sa vorbeasca,care nu stie daca a spus bine ceea ce a spus,sau daca mai are de progresat...Ma indepartez usor de tine,dar ma opresti...Imi daruiesti iar un zambet scos din cufarul minunat,urmat de niste cuvinte pe care pana acum nu le-am inteles"Vreau sa completez amintirea ta".
Acum stau iar printre prietenii nostri...iti simt lipsa zambetului tau,iti simt lipsa glumelor tale...Imi fac tupeu si intreb de tine,iar Radu,varul tau imi raspunde "Man,da Radoo a intrat la facultate la Bucuresti si a plecat de azi noapte incolo,ca vrea sa se acomodeze,caci este sattul de cutia asta cu capac care ne distruge visele!"
Acum realizez de ce vroiai tu sa completezi aceea amintire...ai reusit s-o completezi si sa pleci cu ea cat ai putut de departe...Ai evadat din universul pe care eu doream sa il conturez,sa il fac al nostru.
Acum....esti doar o amintire,una placuta,pe care nu o voi sterge curand din cartea cu povesti,desi sper sa iti mearga bine acolo unde esti !