Ascult o melodie....una ritmatica...si..culmea...ceva ma deranjeaza.
Sunt glasurile de copii care se joaca in spatele blocului.
Stau si ma uit la ei si un zambet mi se contureaza,cand imi aduc aminte ca acum nu foarte mult timp,eram si eu lafel ca ei,faceam o galagie si ii deranjam pe vecini,dar nu imi pasa,deoarece eu ma distram,ma jucam cu prietenii.
Parca atunci traiam un vis,in care regulile erau facute de noi,si tot de noi incalcate,dar nu ne certa nimeni,nu ne acuza nimeni de incalcarea lor.
Acum...nimic nu mai este lafel:-<...Din jocurile pe care le jucam odata,nu a mai ramas nimic...odata cu cresterea noastra,am schimbat tot,si jocuri,si prieteni,iar acum,regulile sunt generale,facut de un adult,iar daca sunt incalcate,primim o pedeapsa.
Atunci ne jucam pana seara tarziu,nu aveam atatea ore,si ne facea placere sa stam la ore atat cat tineau.
Acum...ne saturam de ore,si chiulim macar de la o ora din cele 6-7 pe care le avem pe zi,seara trebuie sa fim devreme acasa,deoarece in ziua urmatoare o luam de la capat,si pe zi ce trece,incalcam din ce in ce mai multe reguli,chiar daca nu vrem.
Ne-am schimbat,m-am schimbat!
Mi-e dor sa fiu doar un copil,sa fac eu regulile,si eu sa le incarc,dar fara sa ma certe cineva.
Vreau sa fiu iar copil!
Un comentariu:
da ...ar fi frumos sa fim mereu copii ,dar viatza nu ne iarta si trebuie sa stim sa trecem peste toate q acelasi zambet de copil,pt ca nimanui nu`i pasa ca tu suferi,si copilul din noi nu moare niciodata:*:*:x>:D<Stefy
Trimiteți un comentariu