4 februarie 2008

dOar un mic adevar

In fiecare zi ne uitam in jurul nostru si vedem cam aceleasi lucruri,adica oameni ce se grabesc sa ajunga la servici,oameni carora nu le convine ca stau in picioare in autobuz,sau ca asteapta cate 10-20 de minute autobuzul,mizeria din jurul nostru,pe care o facem chiar noi cateodata,tineri care abia asteapta sa iasa din scara blocului pentru a-si aprinde tigara,deoarece sunt dependenti de ea,tineri care spera sa se schimbe ceva in tara asta,pentru a putea avea si ei un trai mai bun si pentru a nu fi nevoiti sa isi paraseasca tara,desi stiu ca va mai trece inca o zi,si nimic nu se va rezolva,dar ei tot spera.
Putem spune ca suntem satuli de tara aceasta,de cei de sus,care nu ne ajuta deloc,mai mult,ne pun parintii sa plateasca din ce in ce mai mult la scoala,desi unora dintre noi nu le ajung salariul parintilor sa traiasca o luna intreaga din el.
Unii dintre copii tarii sunt nevoiti sa se lase de scoala,deoarece au o familie numeroasa,si parintii nu se descurca,iar ei sunt nevoiti sa munceasca de la o varsta frageda,oriunde gasesc,pentru niste bani amarati,desi isi pun in pericol situatia scolara,aceasta ori scazand,ori sunt nevoiti chiar sa renunte la ea,neavand timp sa si invete si sa lucreze in acelasi timp.
O mica parere a mea,din unele motive date de altii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Universul asta e atat de incomod,plin de chestii fara rost,fara importanta,ocupat de oameni fara maniere,fara inima,sau cu inima de piatra,si oricat am lupta sa scapam dintr-ul loc,ne trezim in altul,care este mult mai incomod ca cel de care am scapat...